Toate definitiile

SCUFUNDÁ, scufúnd, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre aștri) A apune. 2. Refl. A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. ◊ Expr. N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. Tranz. și refl. Fig. (Rar) A face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

SCUFUNDÁ vb. 1. a (se) îneca. (Ambarcaţia s-a ~.) 2. v. afunda. 3. (reg.) a se sodomi. (Pământul s-a ~.)

SCUFUNDÁ vb. v. apune, asfinţi, aţinti, coborî, dispărea, fixa, pieri, pironi, pleca, ţinti, ţintui.

A (se) scufunda ≠ a apărea

scufúnda s.f. art. (reg.; în loc. adv.) de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime.

cufúnd (est) și scufúnd (vest), a -á (d. fund, ca a-fund. V. con-fund). Bag în apă saŭ supt [!] apă: a cufunda o corabie bombardînd-o. V. refl. Mă afund, mă daŭ la fund: omu, rața, corabia se cufundă. Mă las în jos: pămîntu se cufundă. Fig. Mă cufund în somn, dorm adînc. – Și acufund.

scufundá (a ~) vb., ind. prez. 3 scufúndă

scufund V. cufund.