Toate definitiile

SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

SATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulţumi. (Măsura luată i-a ~ pe toţi.) 2. a mulţumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.

A satisface ≠ a nesatisface

SATISFÁCE vb. III. tr. A împlini (o dorință, o cerere etc.). ♦ A mulțumi; a da satisfacție. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].

SATISFÁCE vb. tr. a împlini, a îndestula (o dorință, o cerere etc.). ◊ a mulțumi; a da satisfacție. (< lat. satisfacere)

satisfáce (satisfác, ăcút), vb. – A mulțumi, a corespunde. Fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulțumitor); satisfacți(un)e, s. f., din fr. satisfaction.

satisfáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. satisfác, 1 pl. satisfacem, 2 pl. satisfaceți; imper. satisfă, neg. nu satisface; part. satisfăcut