Toate definitiile

rășínă (rășíni), s. f. – Smoală, catran. – Mr. (a)rușină. Lat. resῑna (Pușcariu 1443, REW 7244), cf. alb. ršinë (Philippide, II, 652). – Der. rășinos, adj. (cu rășină), a cărui der. directă din lat. resῑnōsus (Pușcariu 1444) este incertă.

RĂȘÍNĂ, rășini, s. f. Nume generic dat unor substanțe lipicioase, inflamabile, secretate de diferite plante, mai ales conifere, sau produse pe cale sintetică. – Lat. resina.

RĂŞÍNĂ s. (CHIM.) răşină alchidică v. alchidal; răşină anionactivă v. anionit; răşină fenolică v. fenoplast.

rășínă f., pl. ĭ (lat. resina, d. vgr. retine, d. réo, curg; it. cat. sp. resina, pv. rezina, fr. résine). Un fel de cleĭ care se scurge din uniĭ copacĭ, maĭ ales din brazĭ, și care arde foarte ușor, din care cauză se și întrebuințează la făcut torțe. (E bună și pentru afumat în casă, că răspîndește un miros sănătos). – În est și rîșină. Aĭurea și rușină.

rășínă s. f., g.-d. art. rășínii; pl. rășíni

rășínă f., pl. ĭ (lat. resina, d. vgr. retine, d. réo, curg; it. cat. sp. resina, pv. rezina, fr. résine). Un fel de cleĭ care se scurge din uniĭ copacĭ, maĭ ales din brazĭ, și care arde foarte ușor, din care cauză se și întrebuințează la făcut torțe. (E bună și pentru afumat în casă, că răspîndește un miros sănătos). – În est și rîșină. Aĭurea și rușină.

rîșínă, V. rășină.