Toate definitiile

RĂZLEȚÍ, răzlețesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. și tranz. A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăți.

RĂZLEŢÍ vb. 1. a se despărţi, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăştia. 4. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)

A (se) răzleţi ≠ a (se) uni

A răzleţi ≠ a împreuna, a grămădi

A se răzleţi ≠ a se grămădi

răzlețésc v. tr. (vsl. raz-letĭeti, a se împrăștia zburînd, supt [!] infl. luĭ lățesc. V. zăletesc, letcă și cp. cu răzneț). Răznesc, despărt [!] de aĭ săĭ, înstrăinez, îndepărtez. V. refl. Nu vă răzlețițĭ, copiĭ ! – Și -ățesc (Trans.) și -ățez (Munt. vest).

răzlețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețésc, imperf. 3 sg. răzlețeá; conj. prez. 3 să răzlețeáscă