Toate definitiile

RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.

RĂZBĂTĂTÓR adj. v. stăruitor.

răzbătătór adj. m., pl. răzbătătóri; f. sg. și pl. răzbătătoáre