Toate definitiile

RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor.

Răuvoitor ≠ binevoitor

*răŭvoitór, -oáre adj. (răŭ și voitor, după fr. malveillant și malévolus). Voitor de răŭ, care vrea rău altuĭa.

răuvoitór (rău-vo-i-) adj. m., pl. răuvoitóri; f. sg. și pl. răuvoitoáre