Toate definitiile

RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.

RĂCNÍ vb. 1. v. striga. 2. v. vocifera. 3. v. răsti.

A răcni ≠ a şopti

răcní (răcnésc, răcnít), vb. – A striga, a țipa, a rage. – Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), c.f. sb. riknuti. – Der. răcnet, s. n. (țipăt, strigăt); răcnitură, s. f. (strigăt).

răcnésc v. intr. (vsl. ryknonti, rykati, a mugi [V. rîcăĭesc]; sîrb. riknuti, rus. ryknútĭ. V. rag). Strig tare ca să înfricoșez pe cineva orĭ ca să-mĭ arăt furia orĭ ca să fiŭ auzit de departe. – În vest răgnesc (ca icnesc, ignesc). V. țip.

răcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcnésc, imperf. 3 sg. răcneá; conj. prez. 3 să răcneáscă