Toate definitiile

RĂCÍ, răcesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece.

RĂCÍ vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)

A (se) răci ≠ a (se) încălzi

A răci ≠ a înfierbânta

răcésc și (vechĭ) recésc v. tr. (d. rece, răce). Fac rece: gheața răcește apa, un vînt care a răcit temperatura. Fig. Reduc (pasiunile, focu): bătrîneța [!] răcește pasiunile. V. intr. Prind răceală, mă îmbolnăvesc de răceală: am răcit pin [!] frig. V. refl. Apa se răcește. Fig. Entusiazmu [!] s´a răcit. L. V. (după vsl. po-stydĭeti). Mă rușinez.

răcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcésc, imperf. 3 sg. răceá; conj. prez. 3 să răceáscă

raci, ráciuri, s.n. (reg.) grătar.