Toate definitiile

RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.

RUGĂMÍNTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealâc. (Vreau să-ţi fac o ~.) 2. cerere, doleanţă, solicitare, (înv.) regea, regealâc. (O ~ arzătoare.) 3. v. cerere.

RUGĂMÍNTE s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.

rugămínte f., pl. țĭ (pl. d. inuzatu rugămînt, lat. rogamentum). Cerere umilită saŭ politicoasă adresată cuĭva. V. rugare.

rugămínte s. f., g.-d. art. rugămínții; pl. rugămínți