Toate definitiile

ROȘÍ, roșésc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

ROŞÍ vb. 1. v. sângera. 2. v. îmbujora.

înroșésc și roșésc v. tr. Fac roș: a înroși pămîntu pin [!] sînge, feru [!] pin foc. V. refl. Mă fac roș: feru s´a înroșit în foc, eŭ m´am înroșit de rușine. – Vechĭ rușesc.

roșésc v. tr. și refl. V. înroșesc. V. intr. (neol. după fr. rougir). Mă înroșesc de rușine: obrazu gros nu roșește.

roșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșésc, imperf. 3 sg. roșeá; conj. prez. 3 să roșeáscă