Toate definitiile

ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.

ROŞEÁŢĂ s. îmbujorare, împurpurare, roşeală, rumeneală, (înv. şi pop.) rumeneaţă, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

ROŞEÁŢĂ s. v. erizipel, gingivită, pelagră, rugină.

roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea [!] roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-.

roșeáță s. f., g.-d. art. roșéții