Toate definitiile

ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. v. strănutătoare.

ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.

ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). – Din roată.

ROTOŢÉLE s. pl. v. bănuţ, părăluţă.

rotoțél m., pl. eĭ (cp. cu otrățel). O plantă erbacee din familia compuselor cu florĭ gălbuĭ și albe așezate în capitule [!] și care crește pin [!] fînețe și tufișurĭ umede (achilléa ptármica saŭ ptármica vulgáris). – La Panțu rotoțele (pl.). V. achileĭe.

rotoțéle s. f. pl., art. rotoțélele

rotoțéle-álbe (plantă) s. f. pl., art. rotoțélele-álbe