Toate definitiile
ROTATÍV, -Ă, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mișcări) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o mișcare de rotație parțială; care are părți rotitoare. 3. S. f. Mașină pentru tipărirea ziarelor și a publicațiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare și suprafața de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.
ROTATÍV adj. v. circular.
ROTATÍV, -Ă adj. 1. (Despre mișcări) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice) Care poate face o mișcare de rotație; rotant. ♦ Motor rotativ = motor cu cilindrii rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ♦ Presă rotativă (și s.f. ) = presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice. [Cf. fr. rotatif, engl. rotative, it. rotativo].
ROTATÍV, -Ă adj. 1. (despre mișcări) circular. 2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație. ♦ motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ◊ (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice. (< fr. rotatif)
*rotatív, -ă adj. (d. lat. rotatus, rotat). Care lucrează învîrtindu-se, vorbind de un fel de mașinĭ tipografice inventate de Marinoni. S. f. Mașină rotativă.