Toate definitiile

rohátcă (rohắtci), s. f. – (Mold.) Poartă, vamă, barieră. Sl., cf. ceh. rohatka, rus. rogatka (Cihac, II, 312). – Der. rohătcar, s. m. (vămuitor).

ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka.

ROHÁTCĂ s. v. barieră.

rohátcă f., pl. e și ătcĭ (rus. rogátka, barieră cu dințĭ de fer [!], d. rogátyĭ, cornut, rog, corn; ceh. rohatka, barieră. V. roșcov). Est. Barieră de oraș: o casă de pe la rohatcă.

rohátcă (reg.) s. f., g.-d. art. rohắtcii; pl. rohắtci