Toate definitiile

ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.

ROCOŢEÁ s. (BOT.; Stellaria graminea) (reg.) intiţă, ochişor, răcovină, râhnă, sclipeţ, steluţă, buruiana-junghiului, iarba-căşunatului.

rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle, art. rocoțélele