Toate definitiile

RÓBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Denumire a culorii și a particularității părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.

RÓBĂ s. (rar) togă. (~ de magistrat.)

RÓBĂ s.f. 1. Haină de ceremonie lungă și cu mâneci largi, purtată altădată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii etc. 2. Părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. [< fr. robe].

RÓBĂ s. f. 1. haină lungă (neagră), cu mâneci largi, purtată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii, precum și de profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. (< fr. robe)

*róbă f., pl. e (fr. robe, id.). Togă, haĭna saŭ mantia pe care o poartă judecătoriĭ în ședință.

róbă s. f., g.-d. art róbei; pl. róbe