Toate definitiile
ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
ROBÚST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoş, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)
Robust ≠ firav, indolent, pipernicit, plăpând, slab, slăbănog
ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].
ROBÚST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste)
*robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust.