Toate definitiile

RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.

RITMÁ vb. v. cadenţa.

RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer].

RITMÁ vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, mișcări); a cadența. (< fr. rythmer)

ritmá (a ~) vb., ind. prez. 3 ritmeáză