Toate definitiile

REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

REZÉDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. şi Transilv.) zmeurică, zmeuriţă. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) pozetă.

REZÉDĂ s. v. rechie.

REZÉDĂ s.f. Plantă erbacee originară din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; (pop.) rozetă. [< fr. réséda, lat. reseda].

REZÉDĂ s. f. plantă erbacee, din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; rozetă. (< fr. réséda, germ. Reseda)

*rezédă f., pl. e (lat. reséda, d. resedáre, a alina, fiind-că unele varietățĭ ale eĭ aŭ fost întrebuințate ca sedative. V. sedativ). Bot. O plantă erbacee originară din nordu Africiĭ (Cirenaica), de unde (la 1733-37) a fost adusă de N. Granger la Paris. E cultivată p. florile eĭ plăcut mirositoare și în formă de strugureĭ ridicațĭ drept în sus (reseda odorala). Floarea acesteĭ plante. – Pop. rozetă.

rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde