Toate definitiile
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. (La. pl.) Durere reumatică. [Pr.: -re-u-] – Din lat. rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.
REUMATÍSM s. (MED.) (reg.) mătrice, orbalţ, reumă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) revmaticale (pl.).
REUMATÍSM s.n. 1. Boală caracterizată prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. Durere reumatică; reumă. [Pron. re-u-, pl. -me, -muri. / < germ. Rheumatismus, lat. rheumatismus, cf. gr. rheumatismos, fr. rheumatisme].
REUMATÍSM s. n. 1. afecțiune prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. durere reumatică. (< lat. rheumatismus, germ. Rheumatismus)
*reŭmatízm n., pl. e (vgr. reumatismós, d. reûma, curs, rîŭ, pin [!] aluziune la umorile corpuluĭ, d. réo, curg). Med. O boală dureroasă caracterizată pin grămădire de umoare (apă la încheĭetrurĭ, la vre-un mușchĭ, la vre-un nerv saŭ la vre-un organ intern). – Cauza reumatizmuluĭ [!] e răceala umedă (traĭu în locuințe umede, dormirea pe pămînt umed ș. a.). Cel maĭ des e cel de la încheĭeturĭ (articular). E o boală care, de ordinar, se vindecă dacă nu se ivesc complicațiunĭ. Medicamentu cel maĭ bun e salicilatu de sodă luat pin ăuntru [!], ĭar pe afară salicilatu de metil, cu care se ung încheĭeturile. Reŭmatizmu articular răŭ tratat devine cronic. Acesta e caracterizat pin unflarea [!] încheĭeturilor, și de aceĭa se numește și noduros. În această fază e bună ĭodura de potasiŭ, de sodiŭ saŭ de litiŭ luat pin ăuntru [!]. În România băile bune p. reŭmatizm cronic sînt: Góvora, Lacu Sărat, Techirghĭolu, Vîlcana, Sărata-Monteoru, Pucĭoasa, Oglinzĭ ș. a. V. lumbago.
reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme
REUMATÍSM s. (MED.) (reg.) mătrice, orbalţ, reumă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) revmaticale (pl.).
REUMATÍSM s.n. 1. Boală caracterizată prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. Durere reumatică; reumă. [Pron. re-u-, pl. -me, -muri. / < germ. Rheumatismus, lat. rheumatismus, cf. gr. rheumatismos, fr. rheumatisme].
REUMATÍSM s. n. 1. afecțiune prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. durere reumatică. (< lat. rheumatismus, germ. Rheumatismus)