Toate definitiile
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp în raport cu alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare, specifică unor animale. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.
REPÁUS s. 1. v. somn. 2. v. odihnă. 3. v. pauză. 4. v. astâmpăr.
REPÁUS s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Repaus ≠ mişcare
REPÁUS s. n. 1. lipsă de mișcare; inactivitate. 2. liniște (sufletească), calm. 3. moarte. (< lat. repausum)
1) răpáus și (maĭ des) -páos n., pl. urĭ (lat. *repausum orĭ subst. verbal d. a răpăusa. V. paus). Vechĭ. Odihnă. Azĭ (neol. după lat. repausare, fr. repos orĭ it. riposo) repaus și (maĭ rar) -paos: a da soldaților repaus după un marș.
repáus, V. răpaus.