Toate definitiile

REFUTÁRE, refutări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

REFUTÁRE s. (livr.) refutaţie.

REFUTÁRE s.f. Acțiunea de a refuta; refutație. [< refuta].

*refutațiúne f. (lat. refutatio, -ónis). Ret. Acțiunea de a refuta. Acea parte a discursuluĭ pin [!] care refutezĭ obĭecțiunile adversaruluĭ. – Și -áție și -áre.

refutáre (livr.) s. f., g.-d. art. refutắrii; pl. refutắri