Toate definitiile

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

REDÚS adj. 1. mic. (O suprafaţă ~; de proporţii ~.) 2. diminuat, micşorat, scăzut. (O suprafaţă aridă ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. pre-scurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuţinat, micşorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. v. sărac. 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micşorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scăzut. 15. coborât, jos, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un câştig ~.) 19. limitat, mărginit, restrâns. (Trebuinţe ~.) 20. v. secundar. 21. v. scăzut. 22. insuficient, mic, puţin, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) *23. (fig.) v. mărginít. 24. v. slab.

REDÚS adj. v. meschin.

Redus ≠ căpos, deştept, erudit, inteligent, isteţ, mărit, numeros, vast

REDÚS, -Ă adj. 1. Micșorat, scăzut. ♦ (Despre fracții și expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; mărginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substanțe) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].

REDÚS, -Ă adj. 1. scăzut, micșorat; mic. ◊ (despre fracții, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligență; mărginit, prost. ◊ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanțe) care a suferit operația de reducere (3). (< reduce)

*redúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. redúcere; fr. reduire. V. duc și arăduc). Micșorez, scad: a reduce cheltuelile, prețurile, efectivu, pretențiunile. Reproduc orĭ copiez în mic; a reduce un desemn, o statuă. Prefac, transform (în ceva maĭ mic): a reduce grîu în făină, Traĭan a redus Dacia în provincie romană, incendiu l-a redus la mizerie, a reduce niște fracțiunĭ la acelașĭ numitor (Aritm.). Micșorez, înfrîng, înving moralmente: pe el nu-l reduce nimenĭ. Chir. Pun la loc un os luxat: a reduce o luxațiune. Chim. Separ metalu de oxid. V. refl. Îmĭ micșorez luxu, trăĭesc maĭ cumpătat.

*redús, -ă adj. (d. reduc). Micșorat, scăzut: preț redus. Fig. Prost (cu mintea redusă).