Toate definitiile

RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

RECRÚT s. (MIL.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc.

RECRÚT s. v. debutant, începător.

RECRÚT s.m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].

RECRÚT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)

recrút (recrúți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).

*recrút m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. luĭ recroître, a crește ĭar], cu t scos din recruter, a recruta; it. sp. recluta; rus. rékrut, ung. rekruta. V. cresc). Soldat noŭ: a exercita recruțiĭ. Fig. Nou admis într´o societate orĭ într´un partid. – Vulg. răcut, în Trans. răgútă. V. răcan.

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți