Toate definitiile

RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate prevăzută pentru anumite infracțiuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

RECLUZIÚNE s. v. închisoare.

RECLUZIÚNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion, lat. reclusio].

RECLUZIÚNE s. f. 1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare. 2. izolare, solitudine. (< fr. réclusion)

*recluziúne f. (lat. reclúsio, -ónis; fr. réclusion. V. con-cluziune). Jur. Pedeapsă aflictivă și infamantă (de la 5 la 10 anĭ) care consistă [!] în închisoare la penitenciar. Durata acesteĭ pedepse.

recluziúne (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni