Toate definitiile

RÁȚIE, rații, s. f. 1. Cantitate de hrană pe care trebuie să o consume un om sau un animal într-un timp determinat și care conține toate substanțele necesare desfășurării funcțiilor vitale ale organismului. 2. Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se înmulțește un termen al unei progresii geometrice pentru a obține termenul următor. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration.

RÁŢIE s. v. porţie.

RÁȚIE s.f. 1. Cantitate de hrană, de apă etc. fixată pe un timp determinat potrivit anumitor norme; porție. 2. (Mat.) Diferența, respectiv câtul constant dintre doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. [Gen. -iei, var. rațiune (3) [în DN] s.f. / < fr. ration, it. razione, cf. lat. ratio].

RÁȚIE s. f. 1. cantitate de hrană, apă etc. fixată pe un timp determinat; porție. 2. (mat.) număr constant egal cu diferența, respectiv câtul, a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. (< fr. ration, lat. ratio)

ráție, V. rațiune.

*rațiúne f. (lat. rátio, -ónis, d. reri, ratus sum, a crede, a socoti; fr. raison. V. rată, ratific, rezon). Judecată, facultatea de a distinge adevăru: a perde [!] rațiunea, omu e un animal dotat cu rațiune, rațiunea se opune instinctuluĭ. Bun simț, judecată dreaptă: un avar fără rațiune, un om cu rațiune. Argument, cauză, motiv, drept, dreptate: dacă n´aĭ reușit, nu e o rațiune să nu maĭ încercĭ. Cauză, motiv, socoteală, considerațiune, interes: a fost expulsat din rațiunĭ de stat (V. rezon). Cantitate saŭ porțiune socotită (măsurată), vorbind de mîncare și băutură (fr. ration): rațiunea zilnică a unuĭ soldat, a unuĭ cal. (Uniĭ zic ráție, ca și náție, d. rus. ráciĭa, náciĭa). Com. Rațiune socială, numele asociaților așezațĭ în ordinea determinată de societate p. iscălirea actelor, polițelor ș. a. Mat. Rațiune directă, raport între doŭă cantitățĭ care se măresc orĭ se micșorează în aceĭașĭ proporțiune. Rațiune inversă, raport între doŭă cantitățĭ dintre care una se micșorează, pe cînd cea-laltă se mărește în aceĭașĭ proporțiune (V. progresiune).

ráție (-ți-e) s. f., art. ráția (-ți-a), g.-d. art. ráției; pl. ráții, art. ráțiile (-ți-i-)