Toate definitiile

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

RATIFICÁ vb. v. confirma.

RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)

*ratífic, a -á v. tr. (mlat. rati-fico, -ficáre, d. ratum, confirmat, și fácere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ceĭa ce s´a făcut orĭ s´a promis.

ratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ratífică