Toate definitiile
RÁSTER, rastere, s. n. 1. Placă de sticlă pătrată sau rotundă, liniată special, folosită în tipografie; sită fotografică. 2. Instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele. 3. Rastru. – Din germ. Raster.
RÁSTER s. (FOTO) sită fotografică.
RÁSTER s.n. 1. Placă din sticlă cu o rețea fină de linii compuse din puncte, folosită în tipografie. 2. Instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele; rastral. 3. Ansamblul liniilor alcătuite din puncte de lumină în care e descompusă o imagine de televiziune; rastru. [< germ. Raster].
RÁSTER s. n. 1. placă din sticlă cu o rețea fină de linii compuse din puncte, în tipografie. 2. instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele; rastral. 3. ansamblul liniilor din puncte de lumină în care este descompusă o imagine de televiziune; rastru. (< germ. Raster)