Toate definitiile
RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.
RAPORTÁ vb. 1. v. referi. 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce te ~?) 4. v. relata. 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.)
RAPORTÁ vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. III. 1. A stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. ♦ refl. A face legătura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. [P.i. -tez, 3,6 -tează și rapórtă. / < fr. rapporter].
RAPORTÁ vb. I. tr. 1. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. 2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. 3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)
*rapórt și -éz, a -á v. tr. (fr. rapporter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute: prefecțiĭ raportează guvernuluĭ, stafetele raportară cele văzute la dușman. Povestesc din răutate saŭ din indiscrețiune: babele raportează toate. Atribuĭ, pun: acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza luĭ. Îndrept, spre un scop, reduc: Jidanu raportează toate la cîștig. Geom. Trag pe hîrtie în proporțiunĭ reduse: a raporta unghĭurĭ. Jur. Aduc la moștenire partea pe care am luat-o în ainte [!] p. a participa acuma la împărțire. V. refl. Am legătură, îs în relațiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu luĭ. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credința, deciziunea sa. – Formele scurte nu diferă în înț. de cele lungĭ și se uzitează la pers. III cu înțelesu de „am relațiune, mă refer”. Formele lungĭ se pot întrebuința în toate cazurile. Tot așa, comportă și -ează. V. reportez.
raportá1 (a ~) (a da un raport, a pune în legătură) vb., ind. prez. 3 raporteáză
raportá2 (a ~) (a aduce venit) vb., ind. prez. 3 raporteáză/rapórtă
RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.
RAPORTÁ vb. 1. v. referi. 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce te ~?) 4. v. relata. 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.)
RAPORTÁ vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. III. 1. A stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. ♦ refl. A face legătura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. [P.i. -tez, 3,6 -tează și rapórtă. / < fr. rapporter].
RAPORTÁ vb. I. tr. 1. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. 2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. 3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)
*rapórt și -éz, a -á v. tr. (fr. rapporter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute: prefecțiĭ raportează guvernuluĭ, stafetele raportară cele văzute la dușman. Povestesc din răutate saŭ din indiscrețiune: babele raportează toate. Atribuĭ, pun: acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza luĭ. Îndrept, spre un scop, reduc: Jidanu raportează toate la cîștig. Geom. Trag pe hîrtie în proporțiunĭ reduse: a raporta unghĭurĭ. Jur. Aduc la moștenire partea pe care am luat-o în ainte [!] p. a participa acuma la împărțire. V. refl. Am legătură, îs în relațiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu luĭ. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credința, deciziunea sa. – Formele scurte nu diferă în înț. de cele lungĭ și se uzitează la pers. III cu înțelesu de „am relațiune, mă refer”. Formele lungĭ se pot întrebuința în toate cazurile. Tot așa, comportă și -ează. V. reportez.