Toate definitiile

RAMIFICÁȚIE, ramificații, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț. ♦ Despărțitură, subdiviziune, subîmpărțire. 2. Locul de separare a unei căi de circulație, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărțiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification.

RAMIFICÁŢIE s. 1. ramificare. (~ a unui copac.) 2. v. braţ. 3. v. schimbător de cale. (~ la calea ferată.)

RAMIFICÁȚIE s.f. Ramificare; încrucișare. ♦ (Concr.) Parte ramificată; ramură; braț; prelungire. [Gen. -iei, var. ramificațiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione].

RAMIFICÁȚIE s. f. loc unde se ramifică un drum, un curs de apă etc. ◊ parte ramificată: ramură, braț, subdiviziune. (< fr. ramification)

*ramificațiúne f. (mlat. ramificatio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se ramifica. Parte ramificată: o ramificațiune a Carpaților, a nervilor, a stradeĭ [!]. – Și -áție și -áre.

ramificáție (-ți-e) s. f., art. ramificáția (-ți-a), g.-d. art. ramificáției; pl. ramificáții, art. ramificáțiile (-ți-i-)