Toate definitiile

RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.

RAMIFICÁ vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producţia.)

RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramífică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier].

RAMIFICÁ vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier)

*ramífic, a -á v. tr. (mlat. rami-fico, -ficáre, d. ramus, ramură, și facere, a face). Despart în ramurĭ (propriŭ și fig.). V. refl. Mă despart în ramurĭ, mă rămurez: trunchĭu se ramifică, coarnele cerbuluĭ îs ramificate, nervĭ ramificațĭ. Fig. Rasele se ramifică în popoare.

ramificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ramífică