Toate definitiile

RADIOTELEGRAFÍE s. f. Comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphie.

RADIOTELEGRAFÍE s. (FIZ.) telegrafie fără fir.

RADIOTELEGRAFÍE s.f. Telegrafie fără fir. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotélégraphie].

RADIOTELEGRAFÍE s. f. radiocomunicație prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. (< fr. radiotélégraphie)

radiotelegrafíe (-di-o-, -le-gra-) s. f., art. radiotelegrafía, g.-d. radiotelegrafíi, art. radiotelegrafíei