Toate definitiile

RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier.

RADIOTELEGRAFIÁ vb. I. tr. A transmite (o știre, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. radiotélegraphier].

RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiotélégraphier)

radiotelegrafiá (a ~) (-di-o-, -le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiotelegrafiáză, 1 pl. radiotelegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să radiotelegrafiéze; ger. radiotelegrafiínd (-fi-ind)