Toate definitiile

RADIOGONIOMETRÍE s. f. Metodă de determinare a direcției din care se emit unde radio, bazată pe utilizarea proprietăților antenelor receptorului. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniométrie.

RADIOGONIOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiogoniométrie].

RADIOGONIOMETRÍE s. f. metodă de determinare a direcției unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. (< fr. radiogoniométrie)

radiogoniometríe (-di-o-, -ni-o-me-tri-) s. f., art. radiogoniometría, g.-d. radiogoniometríi, art. radiogoniometríei