Toate definitiile
RADIOBALÍZĂ, radiobalize, s. f. Aparat terestru de radionavigație care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic, prin emiterea unor unde radioelectrice sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepționate; radiofar. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobalise.
RADIOBALÍZĂ s. (FIZ.) v. radiofar.
RADIOBALÍZĂ s.f. Emițător de radio de mică putere, instalat la sol într-un anumit punct, ale cărui emisiuni, captate la bordul unui avion, îi permit acestuia să stabilească exact momentul trecerii deasupra acestui punct. [Cf. fr. radiobalise].
RADIOBALÍZĂ s. f. emițător radio2, instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea. (< fr. radiobalise)
radiobalíză (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiobalízei; pl. radiobalíze
RADIOBALIZÁ, radiobalizez, vb. I. Tranz. A marca o rută aeriană cu radiobalize. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobaliser.
RADIOBALIZÁ vb. I. tr. A echipa cu instalații de radiobalizaj. [Cf. fr. radiobaliser].
RADIOBALIZÁ vb. tr. a echipa cu instalații de radiobalizaj. (< fr. radiobaliser)