Toate definitiile

RABOTÁRE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.

RABOTÁRE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafeţe metalice.)

RABOTÁRE s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].

rabotáre s. f., g.-d. art. rabotắrii; pl. rabotắri