Toate definitiile

RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.

RABÍNIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la rabini, caracteristic rabinilor. [Cf. fr. rabbinique, germ. rabinisch].

RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique)

*rabínic, -ă adj. (d. rabin, fr. rabbinique). De rabin: școală rabinică. Fig. Perfid, înșelător, de șarlatan: procedură rabinică.

rabínic adj. m., pl. rabínici; f. rabínică, pl. rabínice