Toate definitiile

PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.

PĂRĂGINÍ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina.

părăginésc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsiriĭ: via s´a părăginit.

!părăginí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginéște, imperf. 3 sg. se părăgineá; conj. prez. 3 să se părăgineáscă