Toate definitiile

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini.

PĂRTINÍRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtăşie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parţialitate, pasiune, (înv.) părtăşie. (Atitudine plină de ~.)

Părtinire ≠ nepărtinire

părtiníre f. Acțiunea de a părtini, parțialitate.

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri