Toate definitiile

PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie.

PĂLĂLÁIE s. v. vâlvătaie.

pălăláĭe f., pl. ăĭ (d. pălălăĭesc). Flacără mare, bobotaĭe, vîlvătaĭe (cum fac paĭele). Fig. Mare cantitate: pălălaĭe de galbenĭ (Neam. Rom. Pop. 6, 724). – În nord palalaĭe. Și părpălaĭe (după părpălesc) în Cov. (Doĭna, 1, 15).

pălăláie s. f., art. pălăláia, g.-d. art. pălălắii; pl. pălălắi, art. pălălắile (-lă-i-)

palaláĭe, V. pălălaĭe.

pălăláĭe f., pl. ăĭ (d. pălălăĭesc). Flacără mare, bobotaĭe, vîlvătaĭe (cum fac paĭele). Fig. Mare cantitate: pălălaĭe de galbenĭ (Neam. Rom. Pop. 6, 724). – În nord palalaĭe. Și părpălaĭe (după părpălesc) în Cov. (Doĭna, 1, 15).