Toate definitiile

PẤRTIE pârtii s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat și marcat, prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă. (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina.

PÂRTIE s. v. cărare, potecă.

pî́rtie f. (sîrb. prt, pîrtie, prtiti, a deschide drum, vsl. prati, a călca în picĭoare). Carare [!] pin [!] zăpadă. – Și pîrte (CL. 1924, 198).

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

partíe, partíi, s.f. (reg.) 1. echipă de muncitori sau grup constituit de oameni. 2. căsătorie.

pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”.