Toate definitiile

PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

PÂNTECÓS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. şi fam.) borţos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)

pîntecós, -oásă adj. (lat. panticosus). Care are pîntece mare, burduhănos, burtos, răstos.

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse