Toate definitiile

PURTĂTÓR, -OÁRE, purtători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. ◊ Purtător de cuvânt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc. Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia. (Fin.) Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție. – Purta + suf. -ător.

PURTĂTÓR adj., s. 1. adj. v. transportor. 2. s. deţinător, posesor. (~ al unui nume.)

PURTĂTÓR adj., s. v. călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor.

PURTĂTÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

purtătór, -oáre adj. Care poartă: purtătoru steaguluĭ. Care posedă: putătoru unuĭ nume, unuĭ titlu, uneĭ polițe. Purtător de grijă, intendent, supraveghetor. Purtător de vĭață, vivificant. Purtător de moarte, mortal. Purtător de Dumnezeŭ, sfînt.

purtătór adj. m., s. m., pl. purtătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. purtătoáre