Toate definitiile

PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.

PURIFICÁ vb. 1. v. epura. 2. v. limpezi. 3. (TEHN.) a curăţa, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. v. împrospăta. 5. v. mântui.

A purifica ≠ a polua, a vicia

PURIFICÁ vb. I. tr. A face pur; a curăța. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite elemente socotite străine. ♦ refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. [P.i. purífic. / < lat., it. purificare, cf. fr. purifier].

PURIFICÁ vb. I. tr. a îndepărta elemente străine, a face pur; a curăța. ◊ (tehn.) a epura. II. refl. a deveni pur, nevinovat, fără pată. (< fr. purifier, lat. purificare)

*purífic, a -á v. tr. (lat. puri-fico, -ficáre, d. purus, pur, și facere, a face. V. edi- și modi-fic). Curăț, fac pur: a purifica apa, aeru, (fig.) societatea de rele obiceĭurĭ.

purificá (a ~) vb., ind. prez. 3 purífică