Toate definitiile

PURCEÁ, -ÍCĂ, purcele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al scroafei; p. gener. scroafă (tânără). ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă (sau de nas) = a se îmbăta. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucători împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc., în timp ce ceilalți jucători caută să-i împiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care servește la acest joc. – Lat. porcella.

PURCEÁ s. v. scroafă.

PURCEÁ s. v. biceps, cufăr, ladă.

purceá și purcícă f., pl. cele (lat. it. porcella. V. purcel). Scroafa mică (în stare de puĭ). Vest. Scroafă.

purceá/purcícă s. f., art. purceáua/purcíca, g.-d. art. purcélei; pl. purcéle, art. purcélele