Toate definitiile
PUR1, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). – Cf. lat. porrum.
PUR2, -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur. ◊ Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.
PUR adj. 1. v. neamestecat. 2. v. natural. 3. v. nativ. 4. v. curat. 5. curat, natural, neamestecat, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. v. limpede. 7. v. curat. 8. v. senin. 9. v. clar. 10. ideal, platonic, (fig.) curat. (Dragoste ~.)
PUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.
PUR s. v. ai sălbatic, aiul şarpelui, arpagic, ceapa-ciorii, ghiocel, hagimă, lumânare, lumânărică, praz.
Pur ≠ amestec, amestecat, impur
PUR, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) Simplu, gol. 3. (În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat. purus, fr. pur].
PUR, -Ă adj. 1. (despre corpuri) curat, neamestecat. ◊ nestricat, nealterat, neviciat. ◊ fără pete; imaculat, clar, limpede. ◊ (fig.) neprihănit, nevinovat. 2. veritabil, autentic, adevărat. 3. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială. (< lat. purus, fr. pur)
pur (púră), adj. – Curat, clar. Fr. pur. – Der. (din fr.) impur, adj.; puritate, s. f.; impuritate, sf.; purifica, vb.; purificator, adj.; purism, s. n.; purist, s. m.
1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.
2) *pur, -ă adj. (lat. purus). Curat, neamestecat: aer, vin pur; apă pură. Fig. Cast, integru: vĭață pură. Gram. Fără barbarizme [!] orĭ alte defecte: stil pur. Pur și simplu, curat, de-a binele [!]: acesta e pur și simplu nebun. Adv. A trăi pur, a scrie pur, a fi pur și simplu beat. (Se poate zice și puramente).
pur1 adj. m., pl. puri; f. púră, pl. púre
pur2 s. m., pl. puri