Toate definitiile

PÚNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.

PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].

PÚNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio)

*puncțiúne f. (lat. púnctio, -ónis). Chir. Împungere p. a da drumu unuĭ lichid din corn.

púncție (punc-ți-e) s. f., art. púncția (-ți-a), g.-d. art. púncției; pl. púncții, art. púncțiile (-ți-i-)