Toate definitiile

PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. – Din lat. puber, fr. pubère.

PÚBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)

Puber ≠ impuber

PÚBER, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) ajuns la pubertate. [< fr. pubère, cf. lat. puber].

PÚBER, -Ă adj., s. m. f. (individ) ajuns la pubertate. (< lat. puber, fr. pubère)

púber/pubér adj. m., s. m., pl. púberi/pubéri; adj. f., s. f. púberă/pubéră, pl. púbere/pubére

*púber, -ă adj. (lat. puber, púberis, adolescent). Adolescent, tînăr pe la 15-18 anĭ.

PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. – Din lat. puber, fr. pubère.

PÚBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)

Puber ≠ impuber

PÚBER, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) ajuns la pubertate. [< fr. pubère, cf. lat. puber].

PÚBER, -Ă adj., s. m. f. (individ) ajuns la pubertate. (< lat. puber, fr. pubère)

púber/pubér adj. m., s. m., pl. púberi/pubéri; adj. f., s. f. púberă/pubéră, pl. púbere/pubére

*púber, -ă adj. (lat. puber, púberis, adolescent). Adolescent, tînăr pe la 15-18 anĭ.

Definitii puber
Sinonime puber
Antonime puber