Toate definitiile

PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învață negustoria servind într-un magazin. – Et. nec.

PRĂVĂLÍE s. v. magazin.

PRĂVĂLÍE s. v. comerţ, negoţ, negustorie.

prăvălíe (prăvălíi), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheană. Origine incertă. După Tiktin, legat de prăvăli „a se învîrti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prăpastie” (Scriban), dar der. nu este convingătoare semantic. În Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbește de prăvălie de vînzare de vin, care se chiamă prost cîrciumă; de unde pare că s-ar putea presupune că în sec. XVII cuvîntul era simțit mai puțin vulgar decît cîrciumă, lucru imposibil dacă se pornește de la prăvăli. Der. din sl. pravljenije „administrație” (Candrea) nu este posibilă fonetic. Ar trebui să ne gîndim la prăvărie „magazin de praf de pușcă” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut ușor la sensul de „prăvălie în general, depozit”; cu atît mai mult cu cît în limba veche se obișnuia să se arate și felul vînzării: prăvălie de vin.

prăvălíe f. (sîrb. bg. provalija, prăpastie, crăpătură de pămînt, de unde rom. „scobitură, cameră, prăvălie”. V. prăval). Sud. Dugheană, magazin, cameră situată la stradă și plină de marfă de vînzare. Marfa din această cameră: am vîndut toată prăvălia.

prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile