Toate definitiile

PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță.

PRUNCÚŢĂ s. v. copiliţă.

pruncúță, pruncúțe, s.f. (reg.) 1. prunculiță (v.), fetiță. 2. fată tânără.

pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe